― Te-am poftit la mine, fiindcă vreau să-ţi comunic o ştire, foarte plăcută. Atât ţinuta cât şi limbajul său ales trădau un contact îndelungat cu persoane culte şi distinse. Ridicând privirea, directorul zări o faţă slabă şi smeadă, cu doi ochi verzi şi surâzători.Īlan Wembury avea vreo treizeci şi ceva de ani. Uşa se deschise şi un bărbat înalt se ivi în prag. Devenit ofiţer în cursul războiului, dobândise gradul de maior, fiind decorat apoi cu „Meritul militar”, pentru purtarea sa pe câmpul de luptă. Cariera lui Alan Wembury, atât ca agent de poliţie cât şi ca militar, era strălucită. Puse apoi într-un dosar documentul pe care tocmai îl citise. ― Spune domnului inspector Wembury că-l rog să poftească până la mine! Directorul poliţiei apăsă pe butonul de pe birou, şi îi zise poliţistului, care intră câteva clipe mai târziu:
0 Comments
Leave a Reply. |